Pentru uz școlarMai multe detalii

În limba română, sunetele sunt redate în scris prin semne grafice, numite litere. Corespondența dintre fonem (sunetul-tip) și literă se face în baza principiului o literă transcrie un singur sunet. (masă ‒ 4 litere, 4 sunete; ban ‒ 3 litere, 3 sunete; telefon ‒ 7 litere, 7 sunete).

De la principiul enunțat anterior apar o serie de abateri, precum: aceeași literă poate nota sunete diferite, aceeași literă poate nota grupuri diferite de sunete, un grup de litere notează un singur sunet, mai multe litere diferite notează același sunet. În cele ce urmează, vom exemplifica toate aceste situații.

Aceeași literă ‒ sunete diferite

  •  litera e notează: vocala e (est); semivocala e (bea); semivocala i (ea [i̯a])
  •  litera i notează: vocala i (iris); semivocala i (iarbă); sunetul i scurt nesilabic (pomi, moși)
  •  litera o notează: vocala o (om); semivocala o (boare); semivocala (oameni [ṷameni])
  •  litera u notează vocala u (unu); semivocala u (bou)

Aceeași literă ‒ grupuri diferite de sunete

  •  litera x notează grupul de sunete cs (ax, pix, sufix) sau gz (exact, examen)
  •  litera e notează semivocala i și vocala e (el [i̯el], ele [i̯ele])

Un grup de litere ‒ un singur sunet

  • ce, ci notează č (ceas [čas]; ciornă [čornă])
  • ge, gi notează ğ (geam [ğam]; giuvaier [ğuvaier])
  • che, chi notează k’ (cheamă [k’amă]; chiar [k’ar])
  • ghe, ghi notează g’ (gheară [g’ară]; ghiol [g’ol])

Mai multe litere diferite ‒ același sunet

  • literele î (amărî, încăpere, reîncălzi) și â (cârd, mânca, român) redau sunetul î
  • literele i (iar, vine, riduri) și y (yen, yoghin) redau sunetul i
  • literele c (car, cot, marcă), k (karate, kaki) și q (Qatar) redau sunetul k
  • literele che, chi (chem, chin); k (kilogram); qui (Quinet) redau sunetul k’
  • literele v (vin, vârf) și w (watt, wolfram) redau sunetul v

Așa cum am văzut la descrierea fonemului, funcționarea limbii nu se bazează pe sunete individuale (numite variante în fonologie), ci pe sunete-tip (invariante sau foneme). Scrierea apelează la grafeme (semne vizuale) pentru a reda, cât mai fidel, fonemele folosite în limba vorbită.

Scrierea limbii române, fiind alfabetică, folosește în primul rând litere pentru a reda fonemele limbii române, iar acolo unde litera are mai multe valori fonologice se folosesc și semne diacritice (accent circumflex, sedilă și un semn pentru scurtime precum în “ă”).

Totalitatea literelor folosite în limba română pentru a reda sunetele limbii (sunetele-tip sau fonemele) formează alfabetul limbii române.

Corespondența fonem – literă se face în baza principiului o literă transcrie un singur sunet. Acest principiu are și o serie de excepții, astfel încât unele sunete pot fi redate prin mai multe litere sau o literă poate transcrie mai multe sunete.

Litere care corespund unui fonem

19 litere din alfabetul limbii române corespund unui singur fonem: a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, o, p, r, s, ș, t, ț, v, z.

Litere care corespund unor foneme diferite

12 litere corespund mai multor foneme: c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, y, y

‒ c notează: [k] ‒ când este urmat de consoane (excepție h) sau vocale (excepție e, i); [č] ‒ când este urmat de e sau i; [ḱ] ‒ când este urmat de h+e sau h+i

‒ e notează: [e], [e̯] ‒ în diftongi și triftongi; [i̯] ‒ în cuvântul ea (pronunțat [i̯a]) sau el, este (pronunțate [i̯el], [i̯este]); folosit și ca semn grafic pentru ce, ge, che, ghe

‒ g notează: [g] ‒ când este urmat de consoană (excepție h) sau vocale (excepție e, i); [ǧ] ‒ când este urmat de e sau i; [ǵ] ‒ când este urmat de h+e sau h+i

‒ h notează: [h] ‒ când este poziționat după orice literă (excepție c, g); folosit ca semn grafic pentru ḱ, ǵ (ch, ghe, ghi)

‒ i notează: [i], [i̯] în diftongi; [į] ‒ la finalul unor forme, după consoane ([lupi], [ori]); poate fi semn grafic pentru č, ǧ, ḱ (ci, gi, chi, ghi)

‒ k notează: [k] ‒ când este urmat de consoane sau vocale (excepție e, i); [ḱ] ‒ urmat de e sau i

‒ q notează: [k] ‒ când este urmat de vocale (excepție u+e sau i); [ḱ] ‒ când este urmat de u+e sau i

‒ o notează: [o], [o̯] în diftongi; [u̯] în diftongi (oameni pronunțat [uameni])

‒ u notează: [u], [u̯] în diftongi; [v] în cuvinte precum quadrivium; folosit ca semn grafic (quechua)

‒ w notează: [v] ‒ în majoritatea cuvintelor cu excepția situațiilor când nu reprezintă pe [u̯] (whiski)

‒ x notează: [ks] sau pe [gz] (examen pronunțat [egzamen])

‒ y notează: [i] ‒ înainte de consoană sau la sfârșit de cuvânt (hobby pronunțat [hobi]); [i̯] ‒ înanite de vocală sau la sfârșit de cuvânt (yen pronunțat [ien])

Foneme diferite notate cu aceeași literă

‒ c, k, q notează pe [k]

‒ â, î notează pe [î]

‒ o, w, u notează pe [u]

‒ x și cs notează pe [ks] (fix, cocs)

‒ i și y notează pe [i] sau [i̯]

‒ e și i notează pe [i̯] (ea, el pronunțate [i̯a, i̯el])

În tabelul de mai jos este prezentată corespondența în limba română dintre toate literele alfabetului și fonemele corespunzătoare.

litere valoare fonologică exemple
a, ă [a], [ă] an, să
â, î [î] sân, în
e [e], [e̯], [], [i̯], [i̯e] bec, seară, ceapă, ea, el
i [i], [i̯], [į], [] vin, ia, ani, ciur
o [o], [o̯], [u̯] pom, poartă, oameni
u [u], [u̯], [v], [] un, ou, quiproquo, quipu
b, d, f, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z [b], [d], [f], [ž], [l], [m], [n], [p], [r], [s], [ș], [t], [ț], [v], [z] bani, da, fac, joc, loc, mac, nuc, pat, rac, sac, și, tu, țară, vas, zid
c [k], [č], [ḱ] cap, cer, cheamă
g [g], [ǧ], [ǵ] gard, ger, gheață
h [h], [] hârtie, chiar
k [k], [k] Kant, kilometru
q [k], [ḱ] quasar, quipu
w [v], [u̯] watt, whiski
x [ks], [gz] taxi, examen
y [i], [i̯] hobby, yen
Close Menu