Mai jos sunt prezentate o serie de norme ortografice și ortoepice pentru vocale în hiat.
‒ Se scrie și se pronunță a-e (nu a-ie)
– în cuvinte precum aer, faeton, maestru, giuvaer, israelian
– în elementul de compunere aero- (aeronautică, aeroport, aerotermă)
– la întâlnirea dintre elementele unor cuvinte compuse (ultraeficient, contraexemplu, supraelastic)
‒ Se scrie și se pronunță e-e (nu e-ie)
– în cuvinte ca (feerie, feeric, gheenă)
– la întâlnirea dintre elementele unor cuvinte compuse sau derivate cu sufixe ori prefixe (teleenciclopedie, reedita, coreeni)
– în substantive la nominativ-acuzativ feminin singular (alee, idee, epopee)
– în finalul unor substantive invariabile (maree, onomatopee, azalee)
– la formele de plural ale unor substantive neutre terminate în -eu (licee, muzee, clișee, ghișee)
– la formele de indicativ prezent, conjunctiv prezent (la anumite persoane) ale unor verbe de conjugarea I, care au rădăcina terminată în -e și începutul sufixului tot în -e (creez, creezi, să creez, să creeze; agreez, agreezi, să agreez, să agreeze)
‒ Se scrie e-a în neologisme ca agrea, agreabil, alineat, bacalaureat, boreal, crea, creator, ideal
– în cuvinte compuse la întâlnirea dintre elementele componente neadaptat, readuce, cineamator
‒ Se scrie și se pronunță i-a
– în verbe de conjugarea I la infinitiv, care au rădăcina terminată în i: înfia, linia, paria, oficia, vicia, omagia
– în forma articulată a substantivelor feminine terminate în i-e: familia, istoria, corabia, comisia
‒ Se scrie și se pronunță i-i
– în cuvinte derivate cu prefix anti- (antiinfecțios, antiinflamator) și cu sufixul -ință (ființă, înființa, desființa, știință, neștiință)
– în cuvinte precum viitor, scriitor, locțiitor, miime, sființă, priință
– la pluralul substantivelor feminine terminația la nominativ – acuzativ singular în i-e și al celor neutre terminate în -iu: academiile, alifiile, viile; serviciile, artificiile, viciilor
– în verbe de conjugarea I Ia gerunziu (apropiind, înmiind) sau în verbe neregulate (sfii, fiind, știind)
‒ Se scrie și se pronunță i-e în substantive feminine la nominativ – acuzativ singular (vie, familie, istorie), adjective (hazlie, grijulie, sidefie) sau substantive neutre la plural (bisturie, chipie)
‒ Se scrie și se pronunță o-e (nu o-ie)
– în neologisme ca boem, canoe, coerent, poem, poet, poezie, goeletă
– în cuvinte compuse la întâlnirea elementelor de compunere ori derivate în care primul element se termină în -o, iar al doilea începe cu -e ortoepie, coexistă, proeminent, coechipier
‒ Se scrie și se pronunță o-o (nu o)
– în neologisme ca alcool, zoologie, zootehnie, zoosferă
– în cuvinte compuse sau derivate cu prefixe coopta, coordona, coopera, cooperativă, microorganism
‒ Se scrie și se pronunță u-e (nu u-ie)
– în neologisme ca afluent, confluent, desuet, duel, influent, statuetă, siluetă
– în adjective feminine, la genitiv – dativ, singular și plural ambigue, asidue, continue, perpetue
– în verbe de conjugarea I cu sufix (la indicativ prezent, la conjunctiv prezent) (să) efectuez, (să) efectuezi, (să) efectueze
‒ Se scrie și se pronunță u-a în verbe de conjugarea I care au rădăcina terminată în u accentua, atenua, efectua
‒ Se scrie și se pronunță u-u
– în neologisme ca ambiguu, continuu, reziduu, vacuum, asiduu
– în formele accentuate ale unor substantive neutre terminate în -u iglu – igluul – igluuri; atu – atuul – atuuri; tabu – tabuul – tabuuri
‒ Se scrie și se pronunță u-o în neologisme ca afectuos, defectuos, fastuos, maiestuos, respectuos, somptuos
‒ Se scrie și se pronunță o-a în neologisme ca coagula, boa, croat, protozoare
– în cuvine compuse sau derivate la întâlnirea dintre elementele componente, în care primul termen se termină în -o, iar al doilea începe cu -a coautor, fotoamator, radioamator
‒ Se scrie și se pronunță a-a în cuvinte derivate cu un prefix terminat în -a, urmat de un cuvânt de bază care începe cu -a contraatac, supraalimenta