Vocalele sunt sunete continue care se rostesc fără efort (aerul nu întâlnește niciun obstacol la ieșirea din aparatul fonator) și pot forma și singure silabe.
În limba română există 7 vocale: a, ă, â(î), e, i, o, u.
Studiul școlar al foneticii nu e interesat de subclasificarea vocalelor, dar merită să menționăm că acestea se împart după:
- deschiderea gurii: vocale deschise a; vocale medii e, ă, o; vocale închise i, â(î), u
- după participarea buzelor: vocale rotunjite o, u; vocale nerotunjite a, e, i, ă, â(î)
- după participarea limbii: vocale anterioare e, i; mediale a ă, â(î); posterioare o, u
Dintre cele 7 sunete, a, ă, â(î) sunt întotdeauna în vorbire numai vocale. Restul de 4 sunete o̯, i̯, ḙ, ṷ se pot realiza atât ca vocale, cât și ca semivocale. Atunci când sunt semivocale, sunetele respective au o durată de rostire mai scurtă decât atunci când sunt vocale și sunt incapabile să formeze singure silabe.
Semivocalele participă la formarea grupurilor de sunete numite diftongi și triftongi.
Vocala este un sunet al vorbirii, produs de coloana de aer vibrant prin trecerea liberă prin canalul fonator, fără să întâlnească niciun obstacol.
Vocalele sunt unde sonore regulate, muzicale, care se formează în laringe și în rezonatorul cavității bucale. Prin urmare, producerea lor se face cu solicitarea maximă a laringelui și cu un minim efort articulator.
Diferitele vocale apar ca urmare a modificării formei rezonatorilor bucali și labiali, rezultată din apropierea sau depărtarea mușchiului lingual de palatul tare sau moale ori din întinderea sau rotunjirea buzelor. În emisiunea vocalelor palatul moale este ridicat și închide trecerea coloanei de aer fonator spre fosele nazale.
Toate vocalele limbii române sunt orale (unele precum vocala î sunt nazalizate sub influența consoanelor nazale), sonore și continue, tonuri muzicale care nu au nevoie de sunete de sprijin.
Vocalele formează nucleul silabei și pot primi accent.
Clasificarea vocalelor
Vocalele limbii române se clasifică după 3 criterii: gradul de deschidere sau închidere a maxilarului (apertură), apropierea sau depărtarea mușchiului lingual de palat, participarea sau neparticiparea buzelor.
După gradul de deschidere
Gradul de deschidere (apertura) înseamnă distanța dintre maxilarul inferior și maxilarul superior, unde se creează rezonatorul. După acest criteriu avem vocale deschise, vocale semideschise (medii sau mijlocii), vocale închise.
| deschise | a |
| semideschise |
e, ă, o |
| închise | i, â(î), u |
În limba română, vocalele deschise au un reprezentant unic, vocala a. Atunci când este articulată această vocală, limba și maxilarul inferior se află coborâte, iar buzele sunt depărtate. Vocala a se pronunță cu cea mai mare deschidere a gurii.
Vocalele închise i, â(î), u sunt rostite cu limba și maxilarul inferior în poziția cea mai ridicată față de bolta palatului.
Vocalele medii e, ă, o sunt rostite cu limba într-o poziție mai joasă față de palat decât la rostirea vocalelor închise, dar mai ridicată decât la rostirea celei deschise.
După poziția mușchiului lingual
În funcție de locul de articulare a fiecărei vocale, limba se mișcă înainte sau înapoi și tinde să se apropie de bolta palatului. După acest criteriu avem vocale anterioare, posterioare, mediale, neutre.
| anterioare | e,i |
| mediale | ă, â(î) |
| posterioare | u, o |
| neutră | a |
Când limba este împinsă înainte și se apropie de partea anterioară a palatului se produc vocalele anterioare sau palatale e, i. În acest caz rezonatorul se află în partea posterioară a cavității bucale.
Când limba este împinsă înapoi, iar partea posterioară a limbii este ridicată spre palat sunt produse vocalele posterioare sau velare o, u. În cazul acestor vocale rezonatorul se află în partea anterioară a cavității bucale, în fața mușchiului lingual.
Când partea posterioară a limbii se apropie de partea posterioară a palatului tare se produc vocalele mediale sau centrale ă, â (î).
Când limba este așezată pe maxilarul inferior, într-o poziție aproape de repaus, este produsă vocala neutră a. Unii cercetători încadrează această vocală în categoria celor mediale, datorită mișcării foarte scurte de retragere a limbii, dar fără a se ridica spre palat.
După participarea sau neparticiparea buzelor
În funcție de participarea buzelor la articulare, vocalele se împart în labiale și nelabiale.
Când mușchiul lingual este împins înapoi, rezonatorul se află în partea anterioară a cavității bucale, după incisivi. Prin participarea buzelor se produc vocalele labiale sau rotunjite o, u.
Atunci când buzele nu participă la articularea vocalelor se produc vocalele nelabiale sau nerotunjite e, i, a, ă, â(î).
| labiale sau rotunjite | o, u |
| nelabiale sau nerotunjite | a, e, i, ă, â(î) |