Fonologia este o subramură a foneticii care studiază latura funcțională a sunetelor (de aici denumirea ei de fonetică funcțională) și stabilește sistemul (inventarul) de foneme al unei limbi și caracterul variantelor acestora.
Diferența dintre fonetică și fonologie constă în faptul că prima disciplină studiază sunetele din perspectivă fizică sau fiziologică, în timp ce a doua le studiază ca realitate lingvistică. O altă diferență semnificativă între cele două constă în unitățile lor fonice minime. Pentru fonetică unitatea este sunetul, pentru fonologie este fonemul.
Obiectul de studiu al fonologiei constă în inventarierea unităților fonologice și întocmirea sistemului fonologic al limbii române.
Sistemul fonologic al limbii române
Sistemul fonologic al limbii române înseamnă totalitatea unităților fonologice (reducția variantelor), stabilite printr-o operație de segmentare și relațiile dintre ele.
Distingerea tuturor unităților fonologice a fost o operațiune complicată și a cunoscut mai multe etape. În fapt, de-a lungul timpului au fost întocmite mai multe sisteme fonologice pentru limba română. Sistemul acceptat în prezent cuprinde 7 vocale, 4 semivocale și 22 de consoane.
Unitățile fonologice sunt de două feluri: unități segmentale (fonemele) și unități suprasegmentale.
Unități segmentale
Unitățile segmentale (fonemele) sunt unitățile care contractează relații doar în cadrul silabei (homosintagmatice) și au fost grupate în subcategoriile vocale, semivocale și consoane.
Deci, gruparea fonemelor sistemului fonologic al limbii române formează:
- sistemul vocalic ‒ format din 7 unități a, ă, â(î), e, i, o, u
- sistemul semivocalic ‒ format din 4 unități e, o, i (notat și j) și u (notat și w)
- sistemul consonantic ‒ format din 22 de unități b, k, k’, č, d, f, g’, ğ, g, h, ž, l, m, n, p, r, s, š, t, ț, v, z
Unități suprasegmentale
Unitățile suprasegmentale sunt unitățile care pot contracta relații de dependență între silabe (heterosintagmatice) și sunt de două feluri: intensive (accentul) și extensive (intonația).
Structura sistemului fonologic
Tipurile de combinații ale unităților sistemului fonologic (fonemele) formează structura fonologică. Cea mai mică structură fonologică este silaba.
Structura silabei cuprinde, în mod obligatoriu, un segment vocalic și un segment consonantic, care însă poate lipsi. Atunci când există în structura silabei, segmentul consonantic poate sta înaintea sau în urma segmentului vocalic.
Transpunerea în scris a fonemelor
Pe baza corespondenței fonem – literă sunetele vorbirii au fost transpuse în scris cu ajutorul literelor (grafemelor). Totalitatea literelor limbii române formează literele alfabetului limbii române. În fapt, literele alfabetului limbii române reprezintă fonemele inventariate de sistemului fonologic.