Diftong

Diftongul este un segment vocalic complex format dintr-o vocală și o semivocală. Condiția de existență a unui diftong este apartenența vocalei și a semivocalei la aceeași silabă.
iar-bă, pâi-ne, fii, pie-se, dan-sau, soar-tă

Diftongul poate fi format și din două sunete alăturate, care aparțin unor cuvinte diferite, dar care se pronunță împreună. În aceste cazuri, în silabă, apare cratima între componentele diftongului.
mi–a (zis), ți–a (zis), să–i (zică)

Ca în orice silabă și în cazul unui diftong, vocala rămâne nucleul silabei, motiv pentru care a fost numită și vocală nucleu sau vocală principală. Semivocala a fost numită și vocală secundară.

ATENȚIE! După consoanele ğ, č, g’, k’ nu există diftongi care să înceapă cu semivocalele e, i, pentru că (în aceste cazuri) e, i sunt litere ajutătoare pentru scrierea consoanelor respective.
geam [ğam], ceas [čas], chiar [k’ar], gheață [g’ață]

Atunci când după ğ, č, g’, k’ apar e, i cu valoare de vocală, acestea formează cu semivocalele care urmează diftongi.
cercei [čerčei], rochii [rok’ii]

Clasificarea diftongilor

În funcție de ordinea vocalei și a semivocalei, diftongii se împart în ascendenți și descendenți. Diftongii ascendenți sunt formați dintr-o semivocală și o vocală (SV), iar cei descendenți dintr-o vocală și o semivocală (VS).

În limba română există 24 de diftongi, din care 10 sunt ascendenți și 14 descendenți. (vezi tabelul de mai jos pentru enumerarea diftongilor)

Diftong vs hiat

Toate combinațiile de semivocale și vocale pentru diftongi, în limba română, funcționează și ca hiaturi. În fapt, semivocala este tot o vocală (mai scurtă care se rostește împreună cu vocala), prin urmare, fără a fi îndeplinită condiția de bază, apartenența diftongului la o silabă, diftongul devine hiat.

Există și situații deosebite când distingerea între un diftong și hiat se face prin accent și prin sensul cuvântului. (hai-nă substantiv vs ha–i-nă adjectiv)

Tabelul de mai jos prezintă combinațiile vocalice posibile și tipul de realizare: diftong sau hiat. Prin ↑sunt reprezentați diftongii ascendenți (SV), iar prin ↓ cei descendenți (VS).

Segm.	Exemplu diftong	Tip	Exemplu hiat
ia	iar-nă, tă-ia, bă-iat	↑	pi–an, cu-ti–a
ie	ta-ie, ie-pu-re, mie-re	↑	i–e, bi–e-lă, ve-se-li–e
io	iod, cre-ion	↑	fră-ți–or, ra-di–o, im-pre-si–o-na
iu	iu-te, du-ium	↑	ra-ți–u-ne, sca-ti–ul
ea	deal, cu-rea	↑	re–al, cre–a
eo	deo-da-tă, pleoș-tit	↑	de-se–ori, ne–on
ua	cuan-tum, plo-ua, ro-ua	↑	du–al, e-cu–a-tor
uă	do-uă, vo-uă, ro-uă	↑	de-za-vu–ă
oa	oa-lă, poar-tă, toa-tă	↑	co–a-bi-ta, co–a-li-ți-e
uî	plo-uând	↑	de-za-vu–ând
ai	ai, dai, tai-nă	↓	ha–i-nă, a–ici, î-na–in-te
au	au, sau, cân-tau	↓	a–ud, ba-la–ur
ăi	clăi, hăi-nu-ță	↓	a că–i, tră–im
ău	rău, du-lău	↓	ră–ul, căp-că–un
îi	îi, mâi-ne, ră-mâi	↓	bâj-bâ–i, zgâ–it
îu	pâ-râu, grâu	↓	pâ-râ–ul, grâ–u-șor
eu	meu, an-treu	↓	e–u-fo-ri-e, fe–u-dal
ei	ei, trei, nei-că	↓	(a) po-le–i, în-tre–it
ii	co-pii, știi	↓	fi–ind-că, (a) pri–i, vi–i-tor
iu	fiu, măs-li-niu	↓	na-ți–u-ne, di–ur-nă
oi	oi, noi, doi-nă	↓	cro–i, do–i-me, e-ro–i-lor
ou	ou, ta-blou	↓	e-ro–ul, ca-do–ul
ui	ui-ta, scui-pa, lui	↓	u-lu–i, hu–i-lă, e-pu–i-za
uu		↓	re-zi-du–u, con-ti-nu–u

* notă tabel: diftongul și hiatul sunt îngroșate în exemple, semivocalele sunt subliniate, iar vocalele nu sunt subliniate