Alfabetul limbii române

Începând cu anul 1860, limba română se scrie cu alfabetul latin. Alfabetul limbii române este format din 31 de litere (perechi de litere, formate din litere mici și litere mari):

• a, ă, â,  b, c, d, e, f, g, h, i, î, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, ș, t, ț, u, v, w, x, y, z.

Din tabelul de mai sus, se observă că din cele 31 de litere, 5  litere (ă, â, î; ș, ț) sunt reluarea unor litere de bază (a, i, s, t), la care este adăugat un semn diacritic (sus, o căciulă sau jos, o virguliță).

Cele 31 de litere ale alfabetului sunt litere simple. Succesiunea unora dintre aceste litere formează o serie de litere compuse, care nu figurează însă în alfabet: ci, gi, ce, ge; chi, ghi, che, ghe. Pentru scrierea unor neologisme se folosesc și o serie de litere străine alfabetului limbii române precum: ä, ö, ü, ć.

Inventarul alfabetului se bazează pe corespondența fonem – literă și reprezintă în fapt sunetele-tip (fonemele) inventariate în sistemul fonologic al limbii române. În realitate, nu e o corespondență perfectă între litere și sunete. Cele 31 de litere notează 33 de sunete, câte există inventariate în Sistemul fonologic al limbii române.