Mai jos sunt prezentate o serie de norme ortografice și ortoepice pentru vocale.
‒ Se scrie și se pronunță a (nu ea), e (nu ă), i (nu â/i) după ș, j în rădăcina cuvintelor
– a în alternanță cu e: așeza ‒ așază, înșela ‒ înșală, jale ‒ jeli
– a și e fără a fi în alternanță: așa, mârșav, mișel, stejar, jertfi, vijelie
– i: șir, leșin, mojic, prăjină, jindui
‒ Se scrie și se pronunță a (nu ea) după ș, j
– substantive și adjective la nominativ-acuzativ feminin singular articulat hotărât (coaja, plaja, ușa, grija, păpușa)
– verbe de conjugarea I la infinitiv (angaja, aranja, îngroșa, înfățișa) și în formele de trecut (angajam, angajași, angajasem, angajat)
‒ Se scrie și se pronunță ă (nu e) după ș, j
– substantive și adjective la nominativ-acuzativ feminin singular nearticulat coajă, plajă, ușă, grijă, păpușă
– verbe de conjugarea I la indicativ prezent persoanele I pl., a III-a sg. și pl. (când nu se conjugă cu sufixul -ez) și la perfect simplu persoana a III-a sg. (îngroșăm, îngroașă, îngroșă)
‒ Se scrie și se pronunță ă (nu a) în mai multe cuvinte, înainte de o silabă care are vocala a accentuată: păcat, sărac, bărbat, vărsat, mălai, lăsat
‒ Se scrie și se pronunță e (nu [i̯e]) în cele mai multe neologisme care prezintă e la începutul cuvântului est, eră, epocă, exemplu, evoluție, economie, emoție, electric, emisferă, episod
‒ Se scrie e dar se pronunță [i̯e] la începutul pronumelor personale și la începutul verbului a fi: scris ‒ eu, el, ea, ei, ele; e, este, ești, eram, erau, pronunțat ‒ [i̯eu], [i̯el], [i̯ea], [i̯ei], [i̯ele]; [i̯e], [i̯este], [i̯ești], [i̯eram], [i̯erau]
‒ Se scrie și se pronunță e (nu [i̯e]) în cuvintele: vers, înverșunat, ferăstrău, feronerie, împelițat, feruginos
‒ Se scrie și se pronunță i (nu e) în cuvintele: întuneric, jăratic, trimite, singuratic, primăvăratic, distructiv
‒ Se scrie și se pronunță i (nu î) în neologismele care prezintă i la începutul cuvântului: investiție, investi, incrimina, incrusta, infiltra, intitula, incarna
‒ Se scrie i dar se pronunță i̯ (i asilabic) la sfârșitul unor pronume, adjective pronominale și adverbe formate cu -și: același, aceeași, aceiași, totuși, iarăși, însuși, însăși, sieși
‒ Se scrie â (nu î) în interiorul tuturor cuvintelor (vânt, câine, mână, hotărât etc.), cu excepția celor compuse sudate în care al doilea termen are inițiala î(bineînțeles, semiîntuneric, supraînălțat, oriîncotro etc.) și a celor derivate cu prefixe care au inițiala î (subînțeles, neînduplecat, neîncrezător etc.)
‒ Se scrie î (nu â) în poziția inițială și finală a tuturor cuvintelor: încet, înțeles, împărțire; izvorî, vârî, amărî, hotărî, coborî etc.
‒ Se scrie și se pronunță â (nu î) în sufixul verbelor de conjugarea I la gerunziu: afișând, aranjând, mâncând, îngrâșând