Normele ortografice și ortoepice sunt restricții (orientative sau imperative) impuse scrierii și pronunțării, prin care se urmărește asigurarea unei exprimări cultivate, unitare, stabile și funcționale.
Prin normele impuse sunt stabilite formele corecte, iar cele incorecte, dar aflate în uz, sunt respinse. La baza acestor norme ortografice și ortoepice stau principiile ortografiei limbii române.
Pentru a înlesni parcurgerea normelor le-am selectat pe cele mai importante și le-am grupat în categoriile următoare:
- Norme ortografice și ortoepice pentru vocale
- Norme ortografice și ortoepice pentru vocale în hiat
- Norme ortografice și ortoepice pentru diftongi și triftongi
- Norme ortografice și ortoepice pentru consoane
- Norme ortografice și ortoepice pentru cuvintele de proveniență străină și pentru numele proprii românești
- Despărțirea cuvintelor în silabe